Atunci când Foarte Bine nu mai este de ajuns!

Eram în Florida, pe malul oceanului, în sala de curs a unui speaker care se dezlănțuise ca un dirijor în fața unei orchestre simfonice. Brusc, mi-am dat seama că erau minute bune de când nu mai auzeam nimic din cele spuse. Gândurile mele erau mai puternice decât ceea ce se întâmpla în sală. Am depășit tentația de a redeveni atent la ce se spune și am observat în continuare trainerul, fără să îi aud cuvintele.

Totul căpătase sens!

Am luat repede un afiș de pe perete și am făcut repede pe verso schema unui curs avansat pentru traineri. În sfârșit, puzzle-ul pentru care adunasem piese atâția ani începuse să prindă formă. Nu era o revelație de moment, era o revelație de acumulare. Abia terminasem schema și priveam foarte mulțumit posterul distrus, când cel a cărui poză era pe afiș a trecut pe lânga mine și m-a bătut pe spate zâmbind larg cum numai americanii știu să o facă “Don’t stop, keep writing! I have thousands of prints like this one…”

Dacă nu este stricat, de ce să-l repari?

Totul a plecat de la arhicunoscutele formulare de evaluare a unui training, cu calificative în 5 trepte, de la dezastruos la foarte bine. La începutul carierei mă bucuram ca un copil de fiecare “foarte bine” primit. Pe măsură ce timpul trecea, am devenit din ce în ce mai îngrijorat pentru ca la un moment dat să mă panichez de-a dreptul: am avut un an în care procentajul de “foarte bine” era undeva între 99 și 100%. Mai mult, și trainerii de la Extreme Training începuseră să aibă cifre asemănătoare. Ok, eu îi selectasem, știam cât de buni sunt – de fapt suntem – dar ce facem de acum încolo? Era evident, pentru oricine sănătos la cap, că suntem departe de un Anthony Robbins, spre exemplu. Pe de altă parte, colegii îmi arătau formularele de evaluare și îmi serveau maxime din zonă – Dacă nu e stricat, de ce să-l repari? Pai pentru a-l face mai bun, de aia! Pentru a nu sta pe loc și a mă culca pe o ureche. Pentru că acel “foarte bine” o să ne omoare spiritul. Pentru că cel mai mare risc e să nu îți asumi niciun risc, pentru că “foarte bine” au probabil și concurenții noștri.

A fost un moment de cotitură.

I-am adăugat formularului de evaluare de 5 trepte încă 10 și a devenit:

• 1. foarte rău, 2. rău, 3. potrivit, 4. bine, 5. foarte bine +⇒6. excelent ⇒7. memorabil ⇒ 8. extraordinar ⇒ 9. admirabil ⇒
• 10. grozav ⇒ 11. uluitor ⇒ 12. magnific ⇒ 13. fabulos ⇒ 14. fantastic
• ⇒ 15. formidabil!

După cum vezi, am fost interesat doar de trepte în sus, nu și în jos. În momentul în care am început să privesc această nouă scară de evaluare, “foarte bine” de la numărul 5 a devenit minimul acceptabil, iar standardul a devenit 15 (formidabil) – de trei ori mai mult.

Viața se vede altfel când maximul de altădată devine minimul de acum.

Fiind adjective, ordinea lor depinde și de interpretarea fiecăruia, poți să-ți construiești propria ta scară, însă rezultatul va fi același: de la foarte bine în sus, mai pot fi cel puțin încă 10 trepte. Iar aceste 15 trepte sunt un formular personal, nu va ajunge pe mâinile cursantului. Slavă Domnului, altfel aveai nevoie de vreo 15 minute de explicații. Lucrurile s-au schimbat din acea zi și s-au schimbat de la foarte bine în sus.

Care este drumul dintre memorabil și fantastic?

A urmat un alt moment de grație în istoria Extreme Training: Cursul de formator. De fapt, nu atât cursul, cât designul acestuia. Un design care ne-a oferit ocazia de a primi feedback de la “memorabil” în sus.

Cursul formator este – și dacă l-ai absolvit poți confirma asta – în primul rând o experiență, o călătorie. Cursul de traineri avansați trebuia să fie ceva și mai mult de-atât, altfel nu se poate.

Am strâns informații. Am fost la zeci și zeci de traininguri în toată lumea. Am citit, am recitit, am avut momente de iluminare și nopți de îndoială. Anii treceau, cursul nu era gata. Între timp am devenit tată și obsesia cursului perfect de traineri avansați a trecut undeva la coada listei mele de priorități. Mi-am spus că poate așa a fost să fie, că a fost încă o călătorie frumoasă în care doar nu am ajuns la destinație. A dispărut încrâncenarea. Patru ani mai târziu, distrugeam un poster grație unei revelații de acumulare. Tot ce acumulasem în acești ani și-a găsit drumul singur către suprafață.

Training Mastery este gata!

Designul cursului formator online, Training Mastery, înseamnă o experiență, o călătorie dincolo de țara lui Foarte Bine. M-aș simți onorat să mi te alături. Și cred că o să vii la acest curs, mai ales că riscul e minim: în cel mai rău caz, te așteaptă un curs online foarte bun. Te aștept cu drag fie că ești la început de drum fie că faci training de ceva vreme!

Marian Rujoiu